marți, 3 noiembrie 2015
marți, 24 februarie 2015
Înseninare
Zorii amestecau noaptea cu ziua, cu
ceața și burnița subțire. Nu circul des cu trenul, dar întotdeauna o fac cu
mare bucurie pentru că am răgazul de a lectura liniștit. Aveam la mine cartea
„Patria în opera lui Grigore Vieru” de Sava Bogasiu, pseudonimul părintelui
Milea din Buzău, recent lansată și la Rîmnicu Sărat. Mersul lin, sacadat,
acompaniat de zgomotul metalic specific trenurilor, îmi sporeau bucuria
lecturii. Din scrierea preotului răzbate dragostea duhovnicească, aceasta
vibrând în fiecare cuvânt și gând scrise despre poetul de dincolo de Prut.
Pentru a-mi odihni ochii, pun biletul
de tren ca semn de carte și privesc printre picurii de apă care se preling
molcom pe geam. Ceața densă, apa din zăpada topită băltind pe câmpul cenușiu
dădeau peisajului o tentă de toamnă târzie, deși este ziua lui Dragobete. Au început
să apară și frânturi din vechiul codru al Vlăsiei, cu pâlcuri de copaci
desfrunziți care sprijineau resemnați ceața, înlemniți în așteptarea
primăverii, părându-mi că aleargă bizar în sensul opus. Apare apoi un drum
paralel, brâzdat adânc de urme de cauciuc de tractor, precum niște amprente
nesfârșite imprimate în noroi, mărginind
un ogor bolovănos ce aștepta semințele
într-o neagră tăcere resemnată.
Pe locul din fața mea, stă o fată
subțire precum o nălucă, cu părul lung, șaten, trecându-i generos peste umeri,
peste un pulover maro, care părea o prelungire în degrade a șatenului ei. Un
ceas mare, cu cadran alb, mărginit de bobițe de cristale mărunte, purtat la
mâna străvezie, cu degete prelungi și subțiri ale căror unghii erau îngrijite, dar, surprinzător,
fără nicio culoare de ojă. Purta blugi simpli și strimți, iar pe genunchi ținea
o culegere de teste grilă de chimie. Simțindu-se probabil studiată, a ridicat
capul, privindu-mă în treacăt, apoi, privirea i se duse spre geam. Ochii ei
albaștri erau două mărgele de senin în tot acel peisaj monocrom pe care îl văzusem
câteva secunde mai devreme. Am surâs involuntar și am întrebat-o dacă îi place
să citească. Răspunzându-mi scurt, afirmativ, am scos din rucsac cartea Ordinul
Iubirii. Aproape întotdeauna, am la mine cărți spre a le dărui celor care
iubesc lectura. I-am scris pe prima pagină un haiku inspirat de privirea ei:
înseninare –
albastru de Voroneț
în privirea ta
După ce i-am explicat
că simbolul de pe ultima copertă este Floarea Vieții, mi-a recunoscut candid că
nu știa și a început să o răsfoiască, probabil curioasă.
Mi-am întors privirea spre geam, spre
acel peisaj dezolant de toamnă uitată de timp. Apoi am închis ochii și am
început să respir precum un isihast. Nu știu cât a durat, pentru că am luat
agenda și ca într-o transă am început să scriu:
Rugăciunea inimii
Rătacitor prin lumea mare
Mă-ntorc în mine ca un fiu
Spășit, căutând alinare
Din groaznicul lumii pustiu
Mi-alung orice gând inept,
Adânc mă cufund în tăcere
Şi-mi urc Golgota din piept
Să caut aici mângâiere
Mă rog, respir, merg tot mai sus
Precum un pustnic smerit,
Spre crucea pe care Isus
În inimă-mi stă răstignit
Pe al meu lăuntric cer,
Înalță-Te Tu Doamne!
Şi-un singur lucru îți cer:
Bate clipa asta-n piroane!
Am trimis această poezie profesorului
teolog și poet Nicolae Bratu spre a-i verifica metrica. Mai mult decât atât,
dumnealui mi-a trimis și o altă variantă, mult mai teologică, să zic așa:
Rugăciunea inimii
Rătacitor prin lumea mare
Mă-ntorc în mine ca un fiu
Spășit,
căutând alinare
Din
groaznicul lumii pustiu
Alung oricare gând inept
Și mă cufund în grăitoare
Tăcere, izvorând din piept,
Din Gólgota mistuitoare
Mă rog, respir, merg tot mai sus,
Cum în asceză-un eremit
Spre crucea pe care Iisus
În inimă-mi stă rastignit
De pe Taborul meu spre
cer
Arată slava-Ți mare,
Doamne!
Atât, un singur lucru-ți
cer:
Secunda bate-o în
piroane!
Adevărul este rebel
http://ziarulderimnic.ro/2015/02/adevarul-este-rebel/
Salut
apariția acestui ziar și mulțumesc cordial pentru invitația de a publica. Sunt
onorat și răspund cu mare drag invitației, în spiritul Adevărului și al Iubirii
pentru semeni și pentru micul oraș în care trăim.
Din
experiență, am constatat deseori că Adevărul este rebel. El nu poate fi
schimbat sau manipulat, ci doar ascuns sau ocolit temporar. În ultima vreme,
jurnaliștii, în goana după rating, creează inepții, nicidecum produse serioase,
specifice jurnalismului adevărat.
Exact
acum opt ani, în februarie 2007, debutam cu un articol intitulat „Retail...sufletesc” din care citez un
paragraf:
„Am
realizat că tot timpul suntem în criză de timp și practic nu avem timp pentru
noi…pentru sufletul si spiritul nostru…Oare ne putem opri o clipă din “goana
”asta nebună și să privim un pic în sufletul nostru? Oare știm cine suntem, ce
vrem…încotro “alergăm”? Ne lasam duși de val…uneori sau deseori copleșiți de
griji materiale și uităm că avem nevoie și de hrană spirituală, că avem nevoie
să ne zâmbim unul altuia, să ne simțim mai umani, mai buni cu noi inșine sau cu
cei de langă noi.”
Fiecare ne putem răspunde dacă
în decursul celor opt ani s-au schimbat oarecum lucrurile. Ceea ce știm cu
certitudine, raportându-ne la acea vreme, este faptul că foștii tovarăși care
conduceau orașul au fost înlocuiți după alegerile din mai 2008. Paradoxal, cel
puțin pentru mine, a fost faptul că fostul primar Ghinioiu, schimbat din
funcție în mod direct de către rîmniceni, a fost ales în mod democratic (ce-i drept, pe listă) consilier al Consiliului
Județean de către buzoieni!
Un alt lucru cert este faptul că
tinerii edili, aleși în mai 2008 de către membrii, susținătorii și
simpatizanții unui partid, au ajuns ca
traseiști pe centura politicii, în același partid din care face parte
Ghinioiu. Ghinion! (bineînțeles pentru oraș).
Adevărul este rebel! Iată, acum
a ieșit la suprafață!
(articolul
la care fac referire poate fi citit în întegime pe blogul meu:
http://fratilagenovel.blogspot.ro/search?updated-min=2008-01-01T00:00:00-08:00&updated-max=2009-01-01T00:00:00-08:00&max-results=7
Genovel-Florentin Frățilă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)