joi, 18 ianuarie 2018

Secolul XXI va fi mai uman sau nu va fi deloc


       Excluzând orice intenție de a mă erija în filosof, parafrazez citatul pretins a fi al lui Andrè Malraux. De fapt, este o idee conturată și datorită celor patru ani de când sunt membru al Consiliului de Administrație al Colegiului Național Alexandru Vlahuță. Din această perspectivă, am regăsit, după treizeci de ani, același sistem educațional rigid față de evoluția firească a societății, a lumii în speță.

     Evoluția oricărui sistem are o structură fibonacciană generatoare de progres. Din acest motiv, sistemul economic, politic și social actual trebuie să țină pasul și să se armonizeze cu mersul firesc al lumii. Din păcate, având rădăcini în secolul XIX, se pare că sistemul politic a rămas închistat în acel secol. Din acest motiv, influența sa asupra celorlalte devine o piedică în calea progresului lor. Constat cu mâhnire, că și în sistemul educațional, prin crăpăturile destul de adânci ale perimării sale, ies la iveală reminiscențe negative. Acestea diminuează menirea sa de a pregăti o generație care să fie adaptată cerințelor corespunzătoare evoluției societății actuale, dar mai ales a celei viitoare.

         În data de 11.01.2018, a avut loc o întâlnire organizată la primărie, având ca temă corelarea dintre oferta educațională și piața forței de muncă la nivel local. Alături de reprezentanții autorității administrative au participat oameni de afaceri din localitate și membrii consiliilor de administrație ale liceelor din oraș.

        Inițiatorii întâlnirii au avut un atu deosebit, dat fiind că atât d-na senator, cât și dl. primar și dl. viceprimar au o vastă experiență în sistemul educațional. Discuția a fost deschisă de către dl. primar care a prezentat într-un mod realist contextul economic actual. Apoi, au fost ascultați întreprinzătorii locali, ei fiind direct ancorați în această realitate economică. Cei care au luat cuvântul și-au exprimat „ofurile”, în speță, făcând referiri la lipsa forței de muncă. Cel mai trist lucru mi s-a părut că aceștia discutau despre forța de muncă ca despre o marfă oarecare. Aș întreba, retoric bineînțeles, câți dintre întreprinzătorii locali și-ar angaja proprii copii în aceleași condiții de muncă, salarizare și program de lucru oferite de ei.

    Salutară a fost intervenția directorului unuia dintre licee, apreciind că discuțiile devin sterile în absența subiectului, anume elevul. De asemenea, dl. viceprimar a punctat la obiect faptul că dumnealui în calitate de diriginte, îndruma părinții și elevii în clasa a opta spre un profil compatibil aptitudinilor fiecăruia. În cadrul discuțiilor, dl. primar a atins și un subiect delicat, anume mentalitățile învechite. 

A existat și un moment care a relevat boala cronică a sistemului de a promova nonvalori. Iar aceasta nu rămâne doar la nivel de consilier local, pentru că sunt cazuri de notorietate în care agramați sau plagiatori au ajuns chiar și în fotolii ministeriale (update 17.01.18 : – chiar și cel de premier). Întreb, din nou retoric, ce anume cred copiii noștri despre un astfel de sistem.

          Cel mai dureros este faptul că, în urma acestei întâlniri, la Inspectoratul Școlar Județean va fi transmisă spre analiză o singură problemă, citez,  - „cum să facem să ținem copiii aici”.

         Nu cred că există vreun părinte care să își dorească să-și țină copilul undeva. Înainte de școală, familia este și va rămâne factorul primordial în educația oricărui copil. Liderul spiritual Dalai Lama a spus cândva: „dă-le celor pe care îi iubești aripi să zboare, rădăcini să se întoarcă și motive să stea”. E cu totul altceva. Nu îi ținem, ci le oferim! Nu ar fi rău să existe și cursuri pentru părinți în acest sens, dar aceasta este o altă discuție.

          Faptul că în acest sistem există o criză, denotă că acesta nu funcționează corect. Totuși, criza poate oferi oportunitatea de a ne trezi, de a schimba paradigma. Ne aflăm într-o epocă post-industrială și trebuie să ne adaptăm acesteia. Pentru a schimba mentalități, trebuie schimbat și sistemul care mai permite existența acestora. Sistemul actual, excesiv politizat, are încă un iz pregnant al rămășițelor comunismului și susține, mai mult sau mai puțin voalat, o pseudo-economie de piață centrată pe clientelism și acumulare de capital sub toate aspectele lui și omite cetățeanul pe care trebuie să-l slujească dar și nevoile acestuia.

       În ceea ce privește educația, aceasta trebuie centrată pe elev, ca ființă umană. Înainte de orice, omul este o ființă spirituală, iar educația care ignoră spiritul este stearpă. În sistemul actual, copiii noștri sunt încă priviți doar ca viitoare forță de muncă și îndrumați numai spre o evoluție profesională, în detrimentul naturii lor umane. Mare parte din joburi au dispărut sau vor dispărea curând. Cerințele noilor joburi au ca principale aptitudini creativitatea și inovația. Din păcate, sistemul nostru educațional, cu profesori sufocați de hârțogării, pune prea puțin preț pe ingeniozitate și creativitate. Iar, în condițiile în care școlile rămân încă la stadiul de fabrici, copiii noștri vor avea de suferit și vor fi priviți în continuare ca niște produse. Sunt convins că fiecare părinte își dorește o școală mai umană care să încurajeze și să inspire copiii, funcție de talentul și aptitudinile fiecăruia.

     Exemplul dat de dl. director al C.N.A.V. la întâlnirea despre care am pomenit este elocvent. Elevii care încalcă cel mai des regulamentul de ordine interioară al școlii vor să îmbrățișeze meseria de polițist.

        Este clar că celebra frază a lui Malraux, parafrazată în titlu, nu face referire la o religiozitate dogmatică, ci la una spirituală, în concordanță cu esența noastră de ființe umane. În acest sens, se impun și schimbările de paradigmă pe care le menționam.

Niciun comentariu: